neuronu meu gripat da raportu:

Herpy+bad day=imunitate scazut

Imunitate scazuta+20 pacienti cu gripa=gripa!!!

Adicatelea mi-s beteaga.Curge mucu, mai mult din nara stanga decat din cea dreapta, asta nu pot sa o explic prea bine, doare capu, nu foarte tare, iar eu ma chinui din greu sa fac o supradoza de paracetamol…nu face nimic rau, modifica un pic parametri hepatici, dapoi si asa e sanatos ficatelu, nu o papat demult nika alcool (berile din we nu se pun).Matematic vorbind inca nu am reusit:Eferalganu are 500 de mg, coldrexu are tot 1 g +2 pastile a cate 500 de mg+ una pe care o iau inainte de culcare ajung la doza uzuala, mai tre sa iau inca 2 sa ajung la 6 gr, doza maxima…eh, geaba ma chinui, am inceput sa beau pastile pe la 4, dupa ce am venit de la schi, poate maine, daca incep cu pastilele mai devreme.

De dimineata m-am trezit mahmura, fara sa fi baut nimic cu o zi inainte, asa ca am zis ca o fi v-un pui de gripa, ma mai durea si gatu…apoi somn.Nu am mers lalucru motivand ca sunt beteaga.Am mai dormit 2 ceasuri, dupa care m-am trezit fresh, ca o roza dupa ploaia de vara, hai la schi.Da tare eram aiurita.Am uitat asa:prima data era sa uit hamu la caine, da cand l-am vazut cum se agita in curte cand m-a vazut ca ma imbrac, mi-am amintit.Apoi era sa plec fara schiuri.M-am intors.Apoi era sa plec far bete.Am pus schiu pe rucsac, era sa plec fara foci (ca doar la schi de tura in Prapastii ma pregateam sa merg), le-am luat si pe alea.Am mai uitat lesa la cane, m-am intors si dupa aia, si intr-un final am reusit sa imi uit doar telefonul acasa.

Vremea superba, eu m-am dus la deal in tricou.Peisajele superbe, liniste, aer curat,zapada de vis, minunat.M-am plictisit o tara ca eram singura, adicatelea cu cainele, dar cum ala ma ignora si isi vede de ale lui, tot singura eram; asa ca am mers numa pana aproape de magazia lu Roli, si apoi m-am dat la vale. A fost fain de tot.

Ajunsa acasa am primit vesti nu neaparat incantatoare de la neastamparatu meu plecat prin tari straine, macar am aflat ca e intr-o bucata si pe cale sa vina acasa…in cateva zile.M-am mai relaxat si eu, nu prea mult, cred ca de vise ciudate tot nu scap pana nu ajunge intreg acasa.

Ps:Beau ceai de zmeura.Sa moara raceala.

unde or fi ceasurile rele?

Ca doar e marti…hmmm, cred ca primu ceas rau a fost az dimineata candva cand a inceput sa erupa nenorocitu de herpes de imi impodobeste jumate de buza inferioara…in rest, same old.

Dupa ziua de ieri care a fost innorata, azi e senin lacrima, se vede Craiul  absolut superb.Maine e ziua de nastere a dr cu care lucrez, si nu vine la cabinet, asa ca probabil nu ma duc nici eu, fac o plimbare pana la Curmatura la cabana, ca e prea frumos! 

La cabinet vin pacientii cu aceleasi eterne probleme: gripa (urata rau de cele mai multe ori) sau durerea de spate.In rest retetele pentru boli cronice, trimiteri de tot felu, concedii, multe concedii si o gramada de motivari.

In rest…imi fac griji pentru colocatar, cica trebuie sa ajunga azi in tara, dar ma indoiesc ca ajunge inainte de maine seara.Nu am nici o veste de la el de sambata si incep sa imi fac griji…sper sa fie bine!

Club Alpin Innominata

E cel mai fain club, pentru ca e clubu nostru.

Stiu ca unii dintre voi ati vazut si de mai multe ori filmuletu asta, de prezentare a clubului, cu tura de la Lanturi, din Crai, dar simt io nevoia sa il mai postez o data aci, sa fie pentru cine nu are vreme si chef sa isi plimbe mouse-u pe y360 si navigheaza virtual pe alte pe alte bloguri.

primu’ post

Photobucket

  Ar trebui sa fie impresionant, sa va placa, sa vreti sa reveniti…pai nu e.Nici linku nu suna  foarte provocator, adica Cosinzeana…pai da…candva, cineva ii zicea unui  cuiva:”du-te inapoi la Cosinzeana ta”, si s-a intors la mine…

  Nici cu “florile de munte” nu vreau sa va dau pe spate, dar vedeti voi, eu traiesc de putina vreme acolo unde m-a tras tot timpu inima sa traiesc, la poalele unui munte.

   Nu am parte de frustrari de oras mare/poluat, de nervi irositi degeaba, singurii idioti reali sunt vecinii de chirie, dar pe ei incerc sa ii ignor, si uite cum traiesc in mirajul unui zen mirific ce ma face fericita.Nu am parte nici de perfuzie regulata de cultura, sunt cam, cam rau, rupta de lume si realitate, cel mai important lucru care ma intereseaza dimineata e cum o sa fie vremea?Pot mere la o tura sau nu?E chiar frumos sa te trezesti dimineata, sa privesti creasta Craiului si sa simti chestia aia cu “what a happy day”, sa iti fie totusi lene sa te dai jos din pat ca e prea bine langa cel care te-a tinut in brate o noapte intreaga, care se uita buimac la tine dimineata si iti reproseaza ca te trezesti sa pleci la lucru, si mai stai in pat pentru ca e bine, intarzii la cabinet, dar traiesti intr-o poveste prea frumoasa in care nimeni nu se supara pentru lipsa ta de punctualitate.

E frumos.

Efemeeeeeeeeeeeeeeeeeeer.

O sa incerc sa simt cu sufletul fiecare pas pe care il fac in munte, nu ca si cum ar fi ultimul, ci ca si cum ar fi unicul, sa ma bucur de soare si nor, de flori si de liniste, ceea ce va doresc si voua.