Viseaza noaptea ca sunt fericite, ziua zambesc la soare si la ploaie, impart cu bucurie culoare, parfum si nu asteapta nimic in schimb….insa daca e prea mult soare sau prea multa ploaie, se intristeaza, se ofilesc si intr-un final, dupa suferinti tacute si pierderea calitatilor care le-au facut vedete, mor…caci echilibrul interior este dictat de realizarea unui echilibru intre factorii externi care aduc fericirea.
OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veşteji, a păli; a se îngălbeni. ♢ Tranz. Seceta ofileşte plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-şi pierde culoarea, prospeţimea feţei; a se fana, a se trece; a-şi pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. şi reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici“.
OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv.şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
